Cum e cand castigi o Bursa Lugera?!

//Cum e cand castigi o Bursa Lugera?!

Cum e cand castigi o Bursa Lugera?!

 

Luna decembrie a fost energizata de competitia pentru Bursa Lugera. S-au starnit o multime de controverse, s-au facut numeroase speculatii, am primit zeci de emailuri si mesaje pe facebook… Despre cum s-a vazut aceasta competitie din tabara participantilor, ne povesteste cu maxima sinceritate unul dintre cei doi castigatori, Paul-Tiberius Coman

1. Ce stiai despre Lugera inainte de a participa in Campania Bursa Lugera?

Sincer să fiu, nu auzisem până în acel moment numele companiei. În momentul când am văzut o postare pe facebook cu bursa Lugera, m-am documentat imediat despre companie, apoi am citit regulamentul concursului.
2. Ce ai aflat despre Lugera pe parcursul acestei campanii? 
Prima dată am aflat că este o companie de recrutări. După vizita la companie pentru a semna contractul am aflat şi de celelalte servicii: Ex. Lugera Travel
3. Ce te-a facut sa ai incredere in aceasta campanie? 
Mi-a fost puţin frică pe toată durata campaniei, iar încredere în competiţii pe baza de voturi nu am avut niciodată. Toţi apropiaţii ma sfătuiau să las totul baltă pentru că e „dubios”. Site-ul nu era nici el foarte dezvoltat – nu-mi părea profi deloc. Chiar şi regulamentul mi s-a părut incomplet, observam toate modificările ce se făceau pe parcurs – probabil în urma notificărilor altor concurenţi.  Pe lângă toate acestea, mulţi prieteni mi-au spus că e imposibil că eu am un vot iar primele fete au deja 500. Eu ştiu că pot orice, trebuie doar să stiu ce vreau. Asta m-a determinat ca după 3 zile de când am aflat de bursă, să intru în competiţie. Pe parcurs am aflat de la cadre didactice din facultatea mea că Lugera and Makler Romania este o companie serioasă. Dacă domnul decan spune asta, atunci aşa e! 🙂 Tot atunci am aflat că se citeşte „Lughera”, nu „Lugera” 🙂 Un plus mare de credibilitate l-am primit datorită promptitudinii răspunsurilor întrebarilor ce le adresam pe e-mail doamnei responsabile cu Concursul Bursa Lugera. Apoi, am fost la sediu. Mi-a plăcut foarte mult designul interior, personalul, modul de organizare, liftul, modelele de pe pereţi, culorile – tot. 🙂 
4. Cum ti-ai structurat campania de atragere de voturi?
Am început prin a trimite mesaje tuturor prietenilor. Mai întâi am început cu small talk pentru a afla ce mai fac prietenii cu care nu am mai vorbit de mult. După ce purtam o mică discuţie cu ei, ajungeam la discuţia despre bursă. Desigur că am început cu cei mai buni prieteni şi aproape toţi m-au votat. Singura problemă este că mi-ar fi luat o lună numai să le scriu tuturor în acest mod.
Următoarea etapă a fost să concep un mesaj de masă care să se adreseze cumva individual.Ştiam că voi primi înjurături, că unii nu vor răspunde, că nu este tocmai ok, dar am zis ca nu am nimic de pierdut. Am conceput un mesaj folosind nişte tehnici de comunicare pe care le-am învăţat şi descoperit pe cont propriu de-a lungul timpului. (Salutul + menţionarea numelui; scopul concis; nevoia mea; ancora – „Am scris şi un eseu inspiraţional. Dacă te pasionează îl poţi citi :)”; mulţumirea şi respectul; PS – message reinforcement.)
În acelaşi timp am postat pe un grup pe care ştiam că este activitatea intensă – singura problemă era că membrii de acolo aveau un „comportament” puţin deosebit de alte grupuri. Mă aşteptam ca ei să se coalizeze într-o „glumă” specifică lor şi să voteze un alt concurent. Neaşteptat, mulţi membri mi-au acordat voturile lor datorită faptului că le-am spus că vreau să întrec nişte fete la un concurs de voturi pentru a obţine o bursă. Acest lucru i-a mobilizat deşi nu mi-au dat speranţe împotriva unor fete care pot face sute de like-uri la o poză în câteva minute.
În 2 zile am terminat de trimis mesaje celor 997 de prieteni. Am dat mesajele de pe mobil când eram în mijloacele de transport public pentru a câştiga acel timp mort şi a nu pierde din timpul meu extrem de preţios. Nu conta suma de bani…pur şi simplu am avut lucruri mult mai importante de făcut. Peste noapte am ajuns concurenta care era pe locul 1. M-am întors pe acel grup pentru a da un bounce postării (cunoscutul „up!”) prin a le arăta membrilor că o să reuşesc să bat fetele. Am mai primit câteva voturi, dar după o vreme nu am mai fost băgat în seamă.
Acesta a fost primul moment „agresiv” al competiţiei din 2 puncte de vedere. Întâi a fost competiţia acerbă, iar apoi, o prietenă a fetei de pe locul 1 m-a contactat pe facebook spunându-mi că trişez, că sunt un sărac care nu are bani şi cerşesc. Că să mă duc la Becali pentru cazuri sociale şi că fata ei este fată deşteaptă, că are deja o bursă Erasmus. În acel moment mi-am amintit că sunt şi eu puţin deştept cu un spirit glumeţ în mintea mea :)) Aşa că mi-am modificat mesajul clasic incluzând în el faptul că sunt student bun  ce am avut 10 la bacalaureat. Ce-i drept, am avut doar la matematică 10, dar intenţia mea a fost ca mesajul să fie mai scurt, nu să mint. Pot spune că se numeşte PR abordarea mea. 🙂 Unii m-au înjura pentru că „am minţit”. Succesul per ansamblu a fost considerabil mai mare.
Am început să postez pe grupuri fiind panicat că nu mai am cui trimite mesaje, iar cei 2 fraţi si sora mea nu mă ajutau pentru că nu au crezut în bursă. Nici nu le-am dat detalii. Postările mele pe grupuri nu au avut succes în primele ore aşa că am renunţat. Ştiam deja că toată lumea postează mesaje şi reclame de tip spam pe grupuri. Pe grupul facultăţii nu am postat niciodată de ruşine faţă de colegi. Poate aş fi făcut 100 de voturi şi de acolo.
Următoarea etapă a fost să retrimit mesaje prietenilor prin care să le mulţumesc că datorită lor sunt aproape pe locul 1. Sper că observaţi tehnica 🙂 Dându-le sentimentul că au fost de ajutor şi mulţumindu-le chiar din suflet, i-am rugat să mai trimită 2-3 mesaje şi altor prieteni. Ideea mi-a venit când mai multe colege s-au oferit voluntare să mai trimită şi ele mesaje la alte prietene, la colegele de cameră de la  cămin etc. Cu aceste mesaje mi-au mai răspuns unii prieteni care nu citiserău emsajele, sau nu aua vut timp. De aici au început share-urile. Prieteni din atletism au dat share pe profilurile lor, fraţii mei au dat şi ei, la fel şi nişte rude şi prieteni foarte buni. Deşi voturile primei concurente au început să crească, au început şi ale mele. În scurt timp am ajuns pe primul loc.
Peste noapte, concurenta de pe locul 2 m-a întrecut iar. Eu nu mai aveam resurse. Nu stiam cui să mai trimit mesaje şi am apelat iar la grupuri. Am trimis cereri de intrare unui număr impresionant de grupuri, iar seara când am ajuns acasă era deja în 100 de grupuri noi. Am postat în 82 dintre acestea şi mi-am trecut totul într-un excel. Asta pentru că ei om de marketing, voiam să măsor performanţa şi să fac şi un studiu. Măcar să iasă ceva bun din asta dacă nu câştig bursa. Am început să trec şi prietenii care mi-au răspuns, ora trimiterii mesajului, ora răspunsului – din păcate nu am terminat lista iar acum este imposibil de realizat acest studiu pentru că de atunci am mai vorbit cu 200-300 din prieteni şi s-au amestecat toate mesajele. Şi da, cu atâţia vorbesc pe lună. (Colegi de facultate, liceu, generală, colegi de voluntariat, de proiecte sport, atleţi, profesori, oameni de afaceri – cu toţi vorbesc din diverse motive).
Majoritatea postărilor au avut engagement 0 datorită grupurilor care sunt nişte forme fără fond…Ele există, se postează intens pe ele, dar nu le foloseşte nimeni. Totuşi au fost nişte grupuri unde comunităţile m-au ajutat. Pe un grup de publicitate am primit 400 de like-uri într-o săptămână, voturile probabil au fost mai puţine, aproape 50 de share-uri (din păcate niciunul nu a dat share şi scopului sau numelui meu…doar linkului simplu). Commenturile care apăreau din minut în minut şi mulţumirile mele pe care le întârziam special, ţineau postarea tot timpul sus.
Au apărut şi primele înjurături. Oamenii mă trimiteau „la muncă’. Eu îi trimiteam către eseul meu pentru a vedea că de fapt chiar muncesc, dar neplătit. Incă..:)
Mulţi oameni minunaţi mi-au luat apărarea atât de mult incât mă simţeam de parcă îi cunoşteam de o viaţă. Mi-aş dorDespre i ca pe unii oameni să îi ţin cumva aproape. 🙂 Momente frumoase. Prieteni minunaţi si în lista mea care m-au ajutat enorm.
Cum era de aşteptat, prietenul principalei concurente mi-a scris. Mă ameninţa că o să trimită mesaje organizatorilor pentru că trişez. După care a încerat să fie prieten cu mine să-mi ceară „hack-ul” cu care fac voturi pentru că are nevoie la un joc de fifa. Nu stiu daca şi-a dat seama că eu mi-am dat seama că era prietenul concurentei :)) In fine, i-am explicat că nici dacă aş vrea să trişez, este imposibil pentru că voturile nu sunt pe ip, pe cookie ci pe facebook account. Că nu ai cum să-ţi faci 2000 de conturi de facebook si să intri de pe toate să-ţi dau vot singur. Ţi-ar lua ani de zile. Nu m-a crezut. Dovada lui supremă era că am doar 20 de like-uri la postări şi că este imposibilc a băiat să fac 700 de voturi. Da, am 20 de like-uri la unele psotări – la cele unde engagementul este slab de obicei (mesaje umanitare, mesaje sport etc). La pozele de profil am aproape 100 ca fapt divers…tot nu e mult, dar nu este nici relevant. Like-urile nu au nicio relevanţă. Asta este o a treia concluzie despre facebook.
Pentru că mă aflam într-un alt impas şi voturile ei tot creşteau, m-am decis să o caut pe toate motoarele de căutare pentru a vedea pe unde postează. Am găsit-o, am postat şi eu exact în aceleaşi locuri şi nu a avut efect. Un prieten de-al ei a postat pe o comunitate al unui joc PC şi a primit şi de acolo multe voturi. Sincer mi-a fost lene să-mi fac conturi pe forumuri, să stept câteva zile pentru aprobări, să solicit aprobări la admini şi alte cele…am renunţat. Apoi l-am găsit pe al 3-lea participant care reintrase îna ctivitate, pe facebook. Ideea lui era foarte bună de a posta pe toate emisiunile TV care au pagini pe facebook. Nu mai aveam altă soluţie. Ajunsesem la 1 mie şi ceva de voturi noi, primii 2, şi eu eram blocat de facebook. Cineva îmi dăduse report pe majoritatea postărilor din grupuri, mi-au dispărut toate şi nu puteam posta, comenta, intra în alte grupuri. Am început să postez pe paginile care au videoclipuri virale, la comentarii la videoclipuri. De la acestea primeam câte 10-20 like-uri, uneori şi 40, dar nu stiu câţi mă votau…
Un lucru deosebit de inteligent pe care l-a făcut al 3-lea concurent a fost să menţioneze votanţiolor să fie atenţi să apară mesajul verde cu confirmarea votului. Mi-am dat seama exact în penultima zi de concurs că sistemul site-ului este defect. Mai întâi dădeai click pe votează, apoi se conecta cu facebook, se dădea refresh paginii, apoi trebuia apăsat iar pe „votează”. Eu si concurenta de pe locul 1 nu am ştiu acest lucru.
Până la acel moment, fraţii mei au început să trimită si eu mesaje tuturor prietenilor, la fel şi tata pentru că a avut o zi liber la muncă. Între timp, eu am stat 10 zile în casă pentru că m-am accidentat la un concurs de atletism în weekend şi mi-am pus piciorul în gips. 10 zile ama vut timp să mă ocup full time de concurs şi de restul proiectelor care aveau totuşi prioritate faţă de concurs.
Am trimis apoi mesaje pe paginile emisiunilor TV, inclusiv  „Mireasă pentru fiul meu”, paginile concurentului de pe locul 3 care creştea foarte rapid. La un moment dat am ajuns pe 3, iar concurenta de pe 1 a ajuns pe 2. Postând pe toate canalele TV, toate emisiunile, am ajuns să lucrez de la 8 seara la 2 jumătate noaptea. M-am culcat obosit, air dimineaţa la 10 eram pe primul loc. Prietenul concurentei de pe locul 1 mi-a scris iar că trişez şi că voi avea o surpriză mare. Eu mă gândeam că a trimis un mesaj organizatorilor şi cineva crede că am trişat. Ştiam că postasem pe un site de voturi care oricum a fost o păcăleală că te punea să plăteşti sute de dolari si era şi aia păcăleală pentru că nu era trafic (cf. Alexa trafic rank). Pe google apărea că eu am postat pe acel site si că am 6 comentarii. M-am temut că pentru o tâmpenie pe care am vrut să o fac la început de concurs să fiu descalificat la final. Am făcut un material  organizatorilor la care am muncit ceva ore cu toate resursele pe care le-am folosit. L-am trimis organizatorilor şi am primit răspunsul cum că „nu s-au găsit încălcări asupra regulamentului”. În corpul mailului ataşasem şi linkul către acel site pentru a explica că nu a funcţionat. După aceea, am trimis un mesaj adminilor site-ului de voturi cerându-le să steargă postarea pentru că-mi foloseşte numele fără acordul meu. A dispărut în câteva ore. Am luat această masură pentru a nu se considera că intenţionez să trişez.
În ultima zi de concurs, concurentul de pe 3 a avut o mică pauză din creştere, moment în care eu am postat din oră în oră pe paginile emisiunilor V şi persoanelor publice pentru că aceste pagini aua ctivitate în emdie din 20 in 20 de minute, iar cititorii sau telespectatorii  citeau comentariile, comentau, se certau între ei, deci era un engagement foarfte bun în ciuda emisiunilor de calitate slabă cum le consider. Mai luam pauze de pe cont pentru a nu fi blocat. Îmi tot ap»ărea notificare de la Facebook că voi fi blocat dacă mai continui să utilizez caracteristicile într-un mod necorespunzător. Fraţii mei au început si eu să posteze în acelaşi mod. Rata de răspuns a prietenilor lor a fost comparativ mai mică cu cea  a prietenilor mei. Totuşi, ei au trimis mai filtrat. Când mă loga pe facebook de pe mobil din oră în oră, aveam sute de notificari cu comentarii, like-uri. Din păcate nu toţi cei care au dat like au votat, air voturile creşteau din ce în ce mai greu.
Peste noapte concurenta de pe locul 1 a ajuns la numărul de 2580 de voturi, număr la care s-a oprit brusc. Foarte interesant este că la mine au crescut până în ultimul moment chiar şi atunci când nu făceam nimic. În ultima zi, concurentul de pe 3 a ajuns la 1915 şi spre sfârşitul zilei a renunţat. Mi-a dat cerere de prietenie, dar nu i-am răspuns pentru că mă aşte4ptam la un comportament asemănător principalei concurente. Totuşi şi voturile lui creşteau necontenit, desi nu mai avea activitate. Pe el l-am monitorizat tot timpul pentru că-l găseam pe toate paginile de facebook. Pe concurenta de pe locul 1 nu am mai găsit-o pe nicăieri.
Era ora 20, am făcut bradul cu fratele meu care venise în Bucureşti şi apoi am început să căutăm şi mai multe voturi. Orgoliul nostru en spunea că trebuie să ajungem pe locul 1. Am ajuns la doar 2428 de voturi. încă o oră ar mai fi trebuit 🙂 Sau poate acele 4 zile în care am ezitat să intru în concurs. Şi azi, ultima zi din 2015, încă rpimesc like-uri şi comentarii cum că s-a finalizat competiţia şi nu mai pot vota doritorii. Am şters ce am putut din postări pentru a nu fi blocat iar. Totuşi, încă primesc…
5. Ce a fost cel mai dificil in aceasta campanie? 
Cel mai dificil a fost să găsesc noi metode de a convinge oamenii să mă voteze. A fost o concurenţă puternică şi cred că eu am muncit mai mult ca să ajung pe locul 2. Nu stiu dacă aş mai face asta încă o dată. Este o perioadă mult prea lungă de 1 lună pentru a aduna voturi. Totuşi, sunt sigur că Lugera şi-au atins obiectivele organizatorice cu desăvârşire. Probabil că dacă nu aş fi intrat eu să agit spiritele, nu s-ar fi trecut de 500 de voturi având în vedere că erau doar 2 concurenţi cu cele mai multe voturi. Ceilalţi abandonau probabil văzând că au mult de agonisit. Primul impuls este să nu încerci necrezând în tine că poţi face atât de multe voturi..Iţi vine să renunţi când oamenii îşi mai aruncă frustrările pe tine. De punctat este că mulţi oameni care muncesc multe ore, dar nu au ce pune pe masă sunt foarte reticenţi. Este o realitate tristă a României. Acest aspect moral te face şi el să renunţi, dar apoi îţi aduci aminte că dacă renunţi, va lua altul ceea ce poţi lua tu, că fiecare este responsabil de sorta sa şi că cei care renunţă înainte de a începe ajung să fie cei care sunt reticenţi faţă de lucrurile de inimă. Eu aş fi votat pe oricine dacă aş fi stiu că votul meu contează.
Un lucru şi mai interesant este că eu nu m-am votat pe mine :)) Am votat un alt concurent care abia intrase şi creştea încet. Nu-l cunoşteam şi nici nu i-am zis. Cumva m-am amuzat singur şi m-am simţit şi bine.
6. Ai scris eseul de 4 ori inainte sa il trimiti? Care au fost principalele motive pentru care nu l-ai trimis in prima varianta? 
În primele 3 zile de când am aflat de bursă am ezitat înainte de a mă înscrie. Am scris 2 variante de eseu. Prima dată am încercat eu să explic ce înseamnă un loc de muncă perfect. Mi s-a părut copilăresc. Apoi l-ar rescris încercând ceva academic, cu surse, cu citate etc. Voiam să-mi reamintesc stilul de citare Harvard şi să caut nişte lucrări de specialitate să mă documentez. I-am arătat prietenei mele ce am scris şi i-a plăcut, dar erau pasaje care o plictiseau. Am întrebat-o: ” Cam unde te-ai plictisi daca ai sta să citeşti eseul ca un simplu vizitator?” Apoi l-am întrebat pe fratele meu acelaş lucru. Răspunsurile lor m-au făcut să şterg pasajele ce nu le plăceau. A 3-a variantă a fost o abordare teoretică despre locul de munca perfect, dar mai apropiat de cititor, mai informal, mai personal. În a 4-a zi, îndrum spre facultate (în mijlocul de transport public) voiam să citesc ce am scris, dar nu aveam foile la mine şi chiar simţeam că pierd o oră fără să fac ceva util. Pentru ca îmi place să scriu, şi simţeam că am inspiraţie, am început să scriu pe telefon. Am avut greşeli gramaticale şi de exprimare pe care nu  le-am mai corectat de această dată pentru că deja mă plictisisem. Culmea este că toate aceste greşeli au fost grav criticare de unii oameni, de jurnalişt, psihologii care mă judecau pentru că îndrăznesc să particip la un astfel de concurs în loc să muncesc. Un psiholog mi-a dat ca exemplu propria lui fată care face bani de la 9 ani. Pentru că aveam piciorul în gips şi nu aveam ce face, m-am certat cu psihologul 4-5 zile. Era o ceartă inteligentă, dar orgolioasă. Din orgoliul meu, am vrut să îi arăt că are o abordare proastă asupra modului cum gândesc şi acţionează oamenii, desi e psiholog. Adesea ma iau de psihologii care nu-şi înţeleg meseria bine. L-am trimis aşa cum l-am scris şi a fost publicat pe site. Îmi aduc aminte că la final am postat datele mele de contact şi am început să primesc e-mailuri. Ideea mea nu a fost întocmai să-mi fac contacte ci să mă apropii de cititori. Mulţi mi-au spus că m-au votat pentru eseul extraordinar. Mulţi m-au sfătuit să mă fac blogger – ceea ce oricum aveam de gând. Acum că mi-am amintit, o să lucrez la site chiar de azi. Mai aveam câteva setări de făcut.
7. Daca ar fi sa o iei acum de la capat, ce ai face diferit? 
Având în vedere că nu este tocmai etic să faci spam pe grupuri, videoclipuri virale şi pagini de media sau să-ţi enervezi prietenii cu mesaje nedorite care pe ei nu îi avantajează, şi că există acest fenomen de a urâ pe oricine câştigă ceva, nu stiu ce aş face. Pe alte reţele sociale nu am avut succes. Facebook este o formă fără fond, dar este un anumit target de persoane (o piaţă tintă) care este dispusă să te voteze dacă ai o poveste frumoasă în spate. Alţi concurenţi au avut pagini de facebook în spate care aveau putere de influenţă. Am avut şi eu lideri de opinie care m-au ajutat. Cred că aş apela la ei, tot la paginile de media şi la grupuri. Mesaje aş trimite doar prietenilor care mă cunosc. Oricum nici aceia nu răspund toţi. Am în listă prieteni pe care îi ştiu din conjuncturi, fără să fi vorbit vreodată cu ei, şi care m-au ajutat foarte mult. Mi-am făcut prieteni, am descoperit că aveam în listă şi cunoştinţe vechi.
8. Cum este sa iti dai checkin la Bursa Perfecta? 
Sincer eu sunt diferit faţă de alţii. Nu mă bucur de bursă atât de mult pentru că nu am realizat ceva pentru mine, să mă dezvolt. Totuşi nu pot să nu mă bucur de bursă pentru că acum îi pot folosi tot pentru dezvoltarea mea. De fapt, i-am pus separat, doar pentru asta. Dacă voi vrea să-mi cumpăr maşină, voi strânge eu cumva, dacă vreau să mănânc în oraş, mă duc să muncesc la arbitraj la concursurile de atletism, bani din care îmi pun şi deoparte.
Interesant este că în inanuarie 2015 mi-am propus să fac 10.000 lei până în decembrie. Am vrut să pun deoaprte toţi banii din arbitraje şi să mai fac câte un site pe care să-l vând. Am făcut şi alte proiecte. Din păcate, fiind plecat de la 7 dimineaţa până la 11 seara, începusem să mă îmbolnăvesc, mai ales că alergam 100 de kilometri pe săptămână. Atletism de performanţă + drumuri îna fara bucureştiului cu arbitrajul + arbitraj (vineri+weekend) + secretariat de concurs (weekend), voluntariat într-un ong, voluntariat alături de un prieten în marketingul sportiv, Bursa locurilor de practică şi toate proiecte în care m-am implicat mă ţineau departe de casă multe ore. Trebuia să-mi găsesc câteva ore pe zi şi pentru prieteni, prietenă şi mai voiam să lucrez şi acasă câte un site sau mai ştiu eu ce. Din cauza acestui fapt, toţi banii pe care îi strângeam de la arbitraje, îi dădeam pe mâncare în oraş. De la targetul de 10.000 lei, am strâns doar 6.000 şi am rămas doar cu 1.000. Am zugrăvit şi casa în vară. Datorită acestei Burse, mi-am atins acel target de 10.000 lei si chiar l-am depaşit. 
Din păcate nu prea mă bucur de bani pentru că ştiu că se duc repede. Tatăl meu nu stă cu mine, iar mama mea nu poate munci, aşa că tot eu trebuie să mă descurc şi cu restul. De aceea şi venitul sub 800 lei / lună pe familie, nu pe membru din păcate…
9. Cum planuiesti sa folosesti Bursa?
Am mai multe variante. Una ar fi să plec să studiez marketingul sportiv în Danemarca şi să pot rezista primele 2-3 luni până găsesc de muncă.
A doua variantă era să-mi iau o maşină ieftină, dar nu m-aş bucura dacă aş face asta…nici nu prea am nevoie. Vreau ca din februarie să folosesc bicicleta prin oraş, dar mai am de învăţat. Vara trecută mi-am achiziţionat una şi nu am avut timp sa învăţ să o folosesc.
A treia variantă, cea care m-ar pasiona cel mai mult este să accesez nişte fonduri nerambursabile şi să folosesc şi această bursă pentru a iniţia un start-up. De 8 luni ma tot gândesc la fel de fel de idei, dar încă nu am „dat lovitura”.
10. Daca ar fi sa aplici ce ai invatat in campania de promovare pentru Bursa Lugera intr-o campanie personala de cautare a unui loc de munca perfect, cum ai proceda? 
Nu aş căuta un loc de muncă perfect pe Facebook. Toate oportunitatile de muncă ţi le poţi crea fiind acolo, în arealul de acţiune. Trebuie să te implici în cât mai multe activităţi si lumea te va observa. Ei singuri te vor vrea. Ştiu asta din proprie experienţă.
11. Ce sfaturi ai da participantilor la o viitoare campanie a Bursei Lugera? 
1) Să aveţi mai multă încredere în voi. Nu stiţi niciodată unde puteţi ajunge atunci când vă doriţi ceva.
2) Totul este posibil dacă ştii ce vrei si îţi fac nu o strategie, ci zeci.
3) Nu urâ. Fi bun! Bunătatea contează şi se întoarce la voi înzecit.
4) Măsuraţi-vă acţiunile şi căutaţi cifre. Cifrele vă spun unde vă aflaţi, dar nu puteţi previziona clar unde ajungeţi.
5) Nu există chiar niciun câştig fără muncă. Nici măcar o Bursă la un concurs bazat pe voturi nu se dă degeaba. Trebuie să munceşti. Bursa nu este un câştig nemeritat pentru că tu chiar vei munci!
6) Mulţumeşte întotdeauna!
7) Nu da înapoi când alţii te împing să faci asta, dar ascultă ce au de zis.
8) Enervează-te când alţii îţi spun că nu poţi.
9) Fiţi creativi!
10) Impăcaţi-vă cu adversarii cu care vă certaţi. Eu am făcut asta cu prietenul concurentei de pe locul 1. 🙂
Mulţumesc!

 

By |2017-06-30T12:00:00+00:00ianuarie 5th, 2016|Despre Lugera - The People Republic|0 Comentarii

About the Author:

Aenean in massa non orci suscipit vulputate ut et risus. In hac habitasse platea dictumst. Pellentesque non hendrerit lectus. Pellentesque tempus ligula justo, sit amet auctor lectus fringilla ut. Maecenas non turpis vitae leo consequat viverra sit amet et nisi. Curabitur pretium imperdiet mi, id pellentesque sapien pellentesque vel. Aliquam blandit, ipsum ut egestas sodales, turpis arcu sollicitudin ipsum, eu mattis lacus tortor ac orci. Nullam id volutpat sem. Suspendisse venenatis dignissim rhoncus.